Comunitatea noastră

Alice Popa, psiholog clinician, președinte Asociația Koala Reabilitare Auditiv-Verbală

Am pătruns în lumea copiilor hipoacuzici în anul 2009, odată cu diagnosticarea fetiței mele, Luana. Luana a fost implantată cu implant cochlear la vârsta de 1 an si 11 luni, moment în care familia noastră a început un drum plin de provocări, schimbări și satisfacții, acela al reabilitării Luanei. Luana este acum o adolescentă veselă și creativă, care iubește lectura, jocurile și compania celorlalți și care urmează cursurile Colegiului National Matei Basarab.

În 2015 am înființat Asociația Koala dedicată copiilor hipoacuzici și familiilor acestora, alături de mentorul meu specializat în reabilitarea copiilor cu implant cochlear, Viktorija McDonell. În toți acești ani, am însoțit zeci de familii în călătoria lor, de la aflarea diagnosticului de hipoacuzie, la protezare și/sau implantare, până la integrarea copilului în colectivitate. Am reusit să creăm o comunitate, prin cursuri dedicate părinților, întâlniri de socializare și informare, tabere și evenimente penntru copii, menite să ofere sprijin și un sentiment de apartenență.

Prin intermediul experienței mele personale, în calitate de mamă a unui copil hipoacuzic, dar și al celei profesionale, ca psiholog clinician specializat în terapia auditiv-verbală a copiilor hipoacuzici, pot oferi ședințe de consiliere a familiei cu informații actuale referitoare atât la tehnologia necesară în funcție de gradul de hipoacuzie al copilului, cât și la adaptarea stilului de viață al familiei, astfel încât copilul să beneficieze de cele mai bune oportunități de învățare și dezvoltare în cadrul familiei și comunității din care face parte. Ședințele de terapie pot avea loc atât la sediul asociației noastre, cât și online, o dată pe săptămână, cu participarea activă a aparținătorilor. În cadrul acestor ședințe, copilul se dezvoltă prin joc și activități de stimulare auditivă și cognitivă, iar părinții deprind strategii de ascultare și de stimulare auditiv-verbală adecvate nivelului de dezvoltare biologică și auditivă a copilului.

Scopul nostru este acela de a ne asigura că părintele este echipat cu cunoștințele necesare pentru a continua procesul de reabilitare acasă, în mod natural, prin activitățile cotidiene ale familiei. Implicarea părinților este cheia reușitei procesului de reabilitare, iar eu sunt pe deplin dedicată acestui proces, în care colaborarea dintre terapeut și părinte este esențială.

Andra Hazaparu, psiholog clinician, psihoterapeut psihanalitic în formare

Mă numesc Andra-Ioana Hazaparu şi sunt psiholog clinician specializat în terapia auditiv-verbală a copiilor hipoacuzici. Ceea ce m-a motivat în lucrul cu copiii cu deficiente de auz este potenţialul lor enorm de a trăi o viaţă plină de satisfacţii, în ciuda dizabilităţii lor. Privesc fiecare interacţiune cu un copil ca pe o oportunitate de a-i cunoaşte lumea interioară, pe care copilul ne-o dezvăluie treptat, prin bucuriile, întristările, curiozităţile, obiceiurile şi preferinţele sale de comunicare şi joc. Consider că este un privilegiu şi o mare responsabilitate să am şansa de a însoţi familiile în această minunată călătorie, la finalul căreia copillul dispune de mijloacele necesare pentru a se simţi pregătit să navigheze independent în lumea sunetelor şi să îşi folosească abilităţile de comunicare fără obstacole. Pentru mine, lucrul cu copilul hipoacuzic presupune îmbinarea cunoştinţelor din sfera psihologiei copilului cu tehnici ludice şi stimulante, astfel încât copilul să poată cunoaşte lumea în modul cel mai natural lui, prin joc şi dezvoltarea imaginaţiei, într-o interacţiune caldă şi răbdatoare. Reabilitarea auditiv-verbală implică parcurgerea etapelor de dezvoltare a copilului cu paşi mici, adaptaţi ritmului fiecărui copil.

Pe parcursul anilor şi în urma interacţiunii cu copii hipoacuzici de diferite vârste, am conştientizat importanţa intervenţiei terapeutice timpurii şi impactul pozitiv pe care aplicarea consecventă a strategiilor de ascultare îl are asupra dezvoltării globale a copilului. Acesta este unul dintre motivele pentru care părintele este permanent prezent în cabinetul de terapie, participând activ şi observând copilul în activităţile desfăşurate. Astfel, părinţii se simt motivaţi şi pregătiţi să continue procesul de reabilitare în afara cabinetului şi să transforme o rutină banală într-o activitate de învăţare prin adaptarea eficientă la nevoile şi interesele copilului.